Cand un capitol din viata se incheie , te destrami in mii de fluturi, fiecare purtand cu el o speranta,o vapaie, o particica din sufletul tau.
Incepi sa te pierzi. Incet incet pamantul iti fuge de sub picioare, iar aerul devine greu de respirat. Ai pierdut totul si in acelasi timp nimic.
Continuand cu intrebarea "de ce ", fara nici un raspuns. De ce? Andresata cui ? de ce, de ce?
Iti pasa? Nu.
Cunosti pe deplin sentimentul,si totusi, te afunzi in necunoscut. Gandul ca incepi sa cazi, sa scazi in ochii lui te framanta.
Minutele isi pierd din aura care o aveau in trecut, atunci cand nerabdatoare, asteptai cu fluturi in stomac prima raza de soare, care aducea cu sine o noua zi.
Dar ce folos sa fi tot pentru el si mai mult, daca pt o secunda de fericire platesti cu lacrimi?
Si ce rost are sa ai totul cand te pierzi pe tine insati ?
Incerci sa revii la prezent, sa arunci trecutul ca pe o haina.Reusesti oare?
S-a terminat un basm, dar nu ca oricare altul.Sfarsitul lui plin de dispret.
Oricat ai incerca nu poti alunga, parfumul lui care te inconjoara pretutindeni.
Fiecare particula din corpul tau "il" striga.
Opreste-te si uita-l !
