miercuri, 26 mai 2010

Trust no man, fear no bitch. ll


Cand un capitol din viata se incheie , te destrami in mii de fluturi, fiecare purtand cu el o speranta,o vapaie, o particica din sufletul tau.
Incepi sa te pierzi. Incet incet pamantul iti fuge de sub picioare, iar aerul devine greu de respirat. Ai pierdut totul si in acelasi timp nimic.
Continuand cu intrebarea "de ce ", fara nici un raspuns. De ce? Andresata cui ? de ce, de ce?
Iti pasa? Nu.
Cunosti pe deplin sentimentul,si totusi, te afunzi in necunoscut. Gandul ca incepi sa cazi, sa scazi in ochii lui te framanta.
Minutele isi pierd din aura care o aveau in trecut, atunci cand nerabdatoare, asteptai cu fluturi in stomac prima raza de soare, care aducea cu sine o noua zi.
Dar ce folos sa fi tot pentru el si mai mult, daca pt o secunda de fericire platesti cu lacrimi?
Si ce rost are sa ai totul cand te pierzi pe tine insati ?
Incerci sa revii la prezent, sa arunci trecutul ca pe o haina.Reusesti oare?
S-a terminat un basm, dar nu ca oricare altul.Sfarsitul lui plin de dispret.
Oricat ai incerca nu poti alunga, parfumul lui care te inconjoara pretutindeni.
Fiecare particula din corpul tau "il" striga.

Opreste-te si uita-l !

marți, 12 ianuarie 2010

Trust no man, fear no bitch. l


Frica te impinge catre disperare.Nelinistea sufetului, varsa lacrimi pe obrajii tai, in incercarea ei de a scapa de fiecare urma de sentiment din sufletul tau.
Destinul iti arunca vorbe grele , iar trecutul, trecutul nu te lasa in pace.
Cine esti tu? faptura firava?
Iti raspunde calm, cu ochii indurerati "sunt eu.." dar se opreste brusc si se preface in praf si pulbere.
E nedrept ,dar ei iti spun ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Ai simtit asta pe pielea ta, dar refuzi sa crezi. Of, nu poate fi viata o drama nesfarsita. Dar se comporta ca atare, si nu inceteaza sa-ti demonstreze din plin.

Joci un rol , in piesa vietii tale, iar tu,faptura firava, esti personajul principal.

"Unde iti e orgoliul ?" intreaba ridicandu-se din praf si cenusa.

"L-am uitat acasa!"...

duminică, 1 noiembrie 2009

E toamna, iar.


Serialul siropos de la ora 21:00 incepe.Te uiti pierduta in jur asteptandu-l sa vina. Unde e oare?
Primii stropi de ploaie incep sa ude pamatul cuprins de frig. E toamna peste tot.
Si el a plecat odata cu vara.
Sorbi din plin amintirile care se deruleaza fara incetare in mintea ta.
A fost vara voastra, iar toamna e a nimanui. Inima nu mai salta de bucurie , si nici tristetea nu ti-e expusa pe chip.
Basmul a trecut, unde e realitatea?
Intunericul noptii te cuprinde, te saruta incet apoi te inghite.
Trecutul parca nu inceteaza sa te bantuie.
Au fost de ajuns cateva secunde sa-l privesti, pentru a primi raza de speranta care o asteptai. Nu e el, e altul.
Simti cum inima iti creste, iese din ascunzatoarea ei si bate cu putere.
E un nou inceput.
Fluturii se trezesc si ei din somnul lor si incep sa valseze lent in stomacul tau. Plutesti.
Detii o fericire molipsitoare. Vocea lui poate sa alunge orice teama din sufletul tau.
E dulce. Buzele tale ar da orice sa nu piarda gustul.Te dezlipesti incet de el si il privesti lung in ochi. Nu minte. Cu fiecare gest te ridica usor spre cer. Degetele lui aluneca usor pe gatul tau.
"-Daca ai stii cat te-am asteptat!"
Tresari!
Zgomotul ceasului care bate ora 12 te surzeste.
Pasesti incet.
Nu mai trai in trecut, uita prezentul! Viitorul e aproape.