duminică, 1 noiembrie 2009

E toamna, iar.


Serialul siropos de la ora 21:00 incepe.Te uiti pierduta in jur asteptandu-l sa vina. Unde e oare?
Primii stropi de ploaie incep sa ude pamatul cuprins de frig. E toamna peste tot.
Si el a plecat odata cu vara.
Sorbi din plin amintirile care se deruleaza fara incetare in mintea ta.
A fost vara voastra, iar toamna e a nimanui. Inima nu mai salta de bucurie , si nici tristetea nu ti-e expusa pe chip.
Basmul a trecut, unde e realitatea?
Intunericul noptii te cuprinde, te saruta incet apoi te inghite.
Trecutul parca nu inceteaza sa te bantuie.
Au fost de ajuns cateva secunde sa-l privesti, pentru a primi raza de speranta care o asteptai. Nu e el, e altul.
Simti cum inima iti creste, iese din ascunzatoarea ei si bate cu putere.
E un nou inceput.
Fluturii se trezesc si ei din somnul lor si incep sa valseze lent in stomacul tau. Plutesti.
Detii o fericire molipsitoare. Vocea lui poate sa alunge orice teama din sufletul tau.
E dulce. Buzele tale ar da orice sa nu piarda gustul.Te dezlipesti incet de el si il privesti lung in ochi. Nu minte. Cu fiecare gest te ridica usor spre cer. Degetele lui aluneca usor pe gatul tau.
"-Daca ai stii cat te-am asteptat!"
Tresari!
Zgomotul ceasului care bate ora 12 te surzeste.
Pasesti incet.
Nu mai trai in trecut, uita prezentul! Viitorul e aproape.